De ce românii din străinătate cred mai mult în oameni decât în instituții
Una dintre cele mai importante constatări ale raportului FakeCheck Diaspora 2025, realizat de MKOR Research, este redefinirea noțiunii de „sursă sigură”. Pentru românii din diaspora, credibilitatea nu mai înseamnă autoritate instituțională, ci proximitate umană. O informație devine sigură nu pentru că este publicată de o instituție media, ci pentru că provine dintr-o voce cunoscută – un prieten, un membru al comunității, un influencer local.
Această mutație a încrederii are consecințe profunde. Ea arată nu doar o criză a instituțiilor tradiționale, ci și o recalibrare culturală a modului în care oamenii definesc adevărul.
O încredere construită pe experiență, nu pe statut
Datele raportului arată clar: familia și prietenii se află pe primul loc în topul surselor de încredere, fiind menționate de 14% dintre participanți, în timp ce site-urile de știri ocupă locul al doilea, cu 13%. Urmează televiziunea (10%) și presa internațională (9%). În schimb, instituțiile statului român se situează mult mai jos, cu un nivel mediu de încredere de doar 4,2 din 7.
Aceste cifre nu exprimă doar o preferință, ci o schimbare structurală: încrederea se bazează pe trăire, nu pe titlu. Pentru românii din diaspora, o informație devine credibilă dacă poate fi confirmată printr-o experiență personală sau comunitară. Asta explică popularitatea grupurilor online precum „Români în Spania”, „Români în Italia” sau „Diaspora Europei” – spații unde verificarea nu este jurnalistică, ci empirică.
MKOR observă că acest fenomen nu este neapărat negativ. El indică o adaptare naturală la un mediu informațional haotic, în care oamenii se bazează pe conexiuni de încredere. Totuși, această încredere locală devine vulnerabilă atunci când este exploatată de campanii de dezinformare.
De ce statul român nu inspiră credibilitate
Raportul MKOR oferă o explicație clară pentru nivelul redus de încredere în sursele oficiale: lipsa de comunicare constantă și personalizată. Pentru diaspora, mesajele instituționale sunt adesea percepute ca distante, rigide și lipsite de empatie.
În același timp, accesibilitatea este o problemă practică. Mulți respondenți au declarat că site-urile oficiale „nu sunt actualizate”, „sunt greu de înțeles” sau „nu conțin informații relevante pentru viața din afară”. Această percepție de inaccesibilitate face ca instituțiile să pară absente, chiar și atunci când sunt prezente.
Astfel, românii din diaspora ajung să prefere surse alternative: grupuri de comunitate, lideri religioși, organizații non-guvernamentale sau chiar pagini de Facebook care oferă informații traduse și sintetizate. În aceste contexte, comunicarea este mai directă, tonul mai apropiat, iar răspunsurile mai rapide.
MKOR subliniază un detaliu important: încrederea în liderii comunitari este de două ori mai mare decât în instituțiile statului român. Preoții, profesorii, medicii sau antreprenorii locali devin mediatori ai adevărului, traducători între două lumi – România oficială și realitatea de zi cu zi a diasporei.
Presa, prinsă între distanță și dorința de relevanță
În același registru, raportul evidențiază o relație ambivalentă între diaspora și presa românească. Deși 52% dintre participanți afirmă că citesc știri online din România, doar o mică parte declară că le consideră pe deplin credibile. Doar 11% au încredere mare în publicațiile românești, în timp ce 37% le percep ca „partizane” și „interesate politic”.
Pentru românii care trăiesc în afara țării, presa din România pare adesea prea zgomotoasă, prea centrată pe conflict și prea puțin explicativă. În schimb, presa locală din țările gazdă este considerată „echilibrată, dar străină” – un model profesional fără legătură emoțională.
Această dublă distanță lasă loc unei zone gri, unde mesajele neoficiale devin dominante. De exemplu, informațiile despre crize politice, fenomene economice sau evenimente sociale din România sunt adesea preluate și reinterpretate în grupurile online, unde sunt adaptate la limbajul și sensibilitatea comunității. Acolo, adevărul devine o chestiune de consens local, nu de verificare jurnalistică.
Informalul ca spațiu de echilibru
Ceea ce MKOR numește „informalizarea încrederii” nu trebuie privit ca un eșec, ci ca un semnal. Diaspora a inventat, din necesitate, propriul sistem de validare a informațiilor. În lipsa unor surse oficiale consistente, oamenii au creat un mecanism social de echilibrare.
Grupurile de WhatsApp și Facebook funcționează ca rețele descentralizate de fact-checking: un membru postează o informație, altul o contrazice, un al treilea aduce dovada. Procesul este spontan, dar funcțional. În multe cazuri, aceste microdezbateri sunt mai eficiente decât verificările formale, tocmai pentru că implică încredere reciprocă.
Totuși, raportul avertizează că acest echilibru este fragil. Când un actor manipulator se infiltrează într-o astfel de rețea, efectul de contagiune este uriaș. Încrederea, odată transferată, devine armă. Tocmai de aceea, MKOR recomandă dezvoltarea unor programe de alfabetizare media comunitară, care să consolideze aceste rețele pozitive și să le protejeze de abuz.
Concluzie
Pentru diaspora românească, sursa sigură nu mai este neapărat cea „oficială”, ci cea care vorbește pe limba lor. Încrederea s-a mutat dinspre instituție spre experiență, dinspre autoritate spre comunitate. Este un semn de adaptare, dar și o provocare pentru viitor.
Dacă statul și presa vor să recâștige credibilitatea în fața diasporei, trebuie să învețe să comunice uman, constant și onest. Pentru că, așa cum arată raportul MKOR 2025, adevărul nu se mai impune de sus – el se construiește în rețea, între oameni care se ascultă.