O radiografie sinceră a reflexului de verificare într-o lume a vitezei informaționale
Una dintre cele mai relevante secțiuni din raportul FakeCheck Diaspora 2025, realizat de MKOR Research, este cea dedicată comportamentului de verificare a informațiilor. Într-o epocă în care fiecare utilizator este, simultan, și receptor, și distribuitor de conținut, întrebarea nu mai este cine transmite informația, ci cine o verifică.
Rezultatele studiului sunt revelatoare: doar 56% dintre românii din diaspora declară că verifică informațiile înainte de a le distribui, iar dintre aceștia, mai puțin de jumătate folosesc surse multiple. În practică, asta înseamnă că aproximativ un sfert dintre utilizatori fac o verificare reală a conținutului digital pe care îl consumă.
Pentru restul, procesul de validare este mai degrabă instinctiv decât rațional. MKOR notează că mulți respondenți asociază noțiunea de „verificare” cu simpla confirmare a informației dintr-o altă postare similară sau dintr-un comentariu. Astfel, verificarea se transformă într-un cerc al confirmării, nu într-un exercițiu critic.
De ce verificarea a devenit un gest rar
Verificarea necesită timp, atenție și instrumente. Or, exact acestea lipsesc într-un context digital dominat de rapiditate. 64% dintre românii din diaspora spun că se informează „din mers”, adică în pauze, la serviciu, în transport sau între alte activități.
În acest ritm, știrea nu mai este analizată, ci consumată. Emoția înlocuiește discernământul, iar timpul scurt reduce spațiul pentru verificare. „Când vezi o știre de trei ori pe Facebook, ai impresia că e adevărată”, spune unul dintre respondenți, citat în raport. Aceasta este esența „iluziei frecvenței”: repetiția dă impresia de adevăr.
Un alt factor important este încrederea în rețea. Mulți români din diaspora consideră că informațiile distribuite de prieteni sau membri ai familiei sunt deja verificate de cineva. Așa se formează un lanț de încredere indirectă: „Dacă mi-a trimis-o X, sigur a văzut că e reală”. De fapt, același raționament este aplicat la fiecare nivel, fără ca nimeni să fi făcut verificarea reală.
Instrumentele lipsă
Raportul MKOR subliniază că lipsa accesului la instrumente de fact-checking ușor de folosit este una dintre principalele cauze ale acestei situații. Platformele dedicate verificării informațiilor există, dar nu sunt adaptate diasporei: fie nu au interfață în limba română, fie sunt puțin promovate în afara țării.
Doar 18% dintre respondenți declară că au folosit vreodată un site sau o pagină de verificare a știrilor. Restul se bazează pe „simțul propriu” sau pe validarea colectivă. În același timp, 72% afirmă că „ar fi interesați să afle cum pot verifica știrile mai ușor”, ceea ce arată că problema nu este lipsa de interes, ci absența unei infrastructuri informaționale accesibile.
De asemenea, MKOR observă o corelație între educație și reflexul de verificare: persoanele cu studii superioare au o probabilitate cu 20% mai mare de a verifica informațiile, față de cele cu studii medii sau inferioare. Totuși, chiar și în acest segment, verificarea nu este o practică constantă, ci ocazională.
Verificarea ca exercițiu de comunitate
Una dintre cele mai interesante concluzii ale raportului este că diaspora practică, involuntar, o formă de verificare colectivă. În grupurile online, o informație este adesea testată de comunitate: cineva postează o știre, altcineva o contrazice, un al treilea adaugă o sursă. Deși acest proces nu are rigoarea jurnalistică, el contribuie la reducerea incertitudinii.
Această „verificare de rețea” funcționează mai ales în grupurile mici și sudate, unde membrii se cunosc între ei. În spațiile mai mari, mecanismul se degradează, iar reacțiile devin pasive. MKOR subliniază că nivelul de corectare colectivă scade proporțional cu mărimea grupului. Cu alte cuvinte, comunitățile mici protejează mai bine adevărul.
De aici rezultă o oportunitate uriașă pentru viitoarele proiecte civice: să transforme aceste comunități în nuclee de educație media, nu doar în spații de socializare.
Când verificarea devine o formă de apartenență
Raportul MKOR oferă și o perspectivă psihologică asupra fenomenului. Pentru mulți români din diaspora, verificarea unei informații nu este doar un gest de prudență, ci un mod de a proteja imaginea României. Cei care au plecat simt nevoia să se asigure că țara lor nu este nedreptățită în spațiul mediatic.
Această motivație pozitivă, însă, poate duce la o altă capcană: oamenii tind să respingă știrile negative, indiferent de veridicitatea lor, și să accepte mai ușor conținuturile care arată România într-o lumină favorabilă. MKOR observă că biasul de confirmare identitară este unul dintre cei mai puternici factori în circulația informațiilor din diaspora.
În esență, verificarea nu este doar un proces rațional, ci și unul afectiv. Ea reflectă modul în care românii din diaspora își negociază relația cu „acasă”.
Concluzie
Românii din diaspora verifică informațiile mai rar decât declară, dar nu din indiferență, ci din lipsa timpului, a instrumentelor și a unui cadru clar de referință. Într-un ocean de conținuturi, verificarea a devenit un lux.
Raportul MKOR Research – FakeCheck Diaspora 2025 arată însă că există un potențial real de schimbare: 7 din 10 români din străinătate ar fi dispuși să participe la programe de alfabetizare media. Asta înseamnă că nevoia de adevăr există – trebuie doar făcută accesibilă, în limbajul și pe platformele unde oamenii trăiesc deja.