O fotografie lucidă a credibilității: cine spune adevărul pentru românii plecați
Încrederea este moneda de schimb a oricărei societăți informaționale. Fără ea, nicio știre nu circulă, nicio instituție nu funcționează, nicio opinie nu are greutate. De aceea, unul dintre cele mai importante capitole ale raportului FakeCheck Diaspora 2025, realizat de MKOR Research, este cel dedicat nivelului de încredere pe care românii din diaspora îl acordă diferitelor surse de informare.
Rezultatele nu sunt surprinzătoare, dar sunt profund semnificative: diaspora românească are încredere în oameni, nu în instituții. Iar acest lucru, explică autorii raportului, schimbă fundamental modul în care circulă adevărul în spațiul public.
Presa românească, prinsă între nostalgie și neîncredere
Potrivit studiului, doar 11% dintre românii din străinătate au încredere ridicată în publicațiile din România, în timp ce 37% le percep ca fiind partizane politic sau „prea apropiate de interesele interne”. Cu alte cuvinte, presa românească este văzută mai degrabă ca o oglindă a polarizării din țară, nu ca o sursă de informare neutră.
Totuși, 52% dintre participanți spun că citesc știri românești cel puțin o dată pe săptămână. De ce? Pentru că, dincolo de neîncredere, există nevoia de conectare. Presa românească funcționează pentru diaspora ca un fir de legătură afectiv – o modalitate de a rămâne ancorați într-o realitate care, chiar dacă îi dezamăgește, le aparține.
MKOR subliniază că această relație ambivalentă – între critică și dor – face ca diaspora să consume conținut media românesc nu pentru informare, ci pentru reconfirmarea propriei identități. În același timp, presa internațională este percepută ca fiind „profesionistă, dar impersonală”, iar media din țara gazdă – „corectă, dar irelevantă pentru viața noastră”.
Statul român: o prezență slabă în spațiul digital al diasporei
Unul dintre cele mai consistente capitole ale raportului MKOR se referă la percepția asupra statului român și a instituțiilor sale. Nivelul mediu de încredere în comunicarea publică oficială este de doar 4,2 pe o scară de la 1 la 7.
Principalele motive invocate sunt:
- Lipsa unei prezențe constante și coerente în mediul online;
- Limbajul formal, greu accesibil;
- Informațiile incomplete sau dificil de găsit;
- Percepția că statul comunică doar atunci când are o criză de gestionat.
Pentru mulți români din diaspora, statul român este o voce îndepărtată, mai degrabă administrativă decât umană. În timp ce oamenii își rezolvă problemele zilnice prin comunitate sau prin rețele sociale, comunicarea oficială rămâne blocată într-un format rigid.
MKOR arată că românii din diaspora apelează mai des la consulate și ambasade pentru informații administrative decât pentru clarificări publice sau știri, ceea ce arată că rolul statului este perceput strict funcțional, nu informațional.
Rețelele sociale – între principalul canal și principala sursă de confuzie
În plan digital, Facebook și TikTok sunt de departe cele mai utilizate surse de informare: 85% dintre respondenți spun că le accesează zilnic sau aproape zilnic. Totuși, aceeași platformă care aduce oamenii împreună devine și sursa principală de dezinformare.
Studiul relevă că 1 din 3 români din diaspora a recunoscut că a distribuit, fără intenție, o știre falsă. În majoritatea cazurilor, informațiile proveneau de pe Facebook sau WhatsApp.
Această contradicție – între utilizare masivă și lipsă de încredere – definește mediul informațional al diasporei. Rețelele sociale nu sunt percepute ca surse „credibile”, ci ca spații de circulație. Oamenii nu le folosesc pentru a crede, ci pentru a ști „ce se spune”. Într-un fel, platformele funcționează ca un barometru al stării de spirit colective, nu ca instrumente de cunoaștere.
Unde rămâne adevărul?
MKOR Research subliniază un paradox interesant: încrederea în sursele oficiale este scăzută, dar nevoia de adevăr este foarte ridicată. 78% dintre participanți afirmă că „ar dori să aibă mai multe surse sigure de informare despre România”.
În lipsa acestor surse, mulți se bazează pe ceea ce cercetătorii numesc „verificare comunitară”: informațiile circulă în grupuri mici, unde sunt discutate, comparate și uneori corectate. Adevărul se construiește colectiv, în rețea, nu printr-o autoritate centrală.
Această formă de „democrație informațională” este, în sine, o soluție provizorie. Ea arată adaptabilitatea diasporei, dar și vulnerabilitatea ei. În absența unui sistem instituțional credibil, comunitățile devin singurele filtre, iar erorile pot fi multiplicate cu ușurință.
Concluzie
Românii din diaspora nu mai caută surse perfecte, ci voci sincere. Presa, statul și rețelele sociale nu mai concurează pentru adevăr, ci pentru încredere – o resursă rară, dar esențială.
Raportul MKOR 2025 arată clar: adevărul nu mai este o chestiune de autoritate, ci de apropiere. Oamenii nu mai cred în instituții pentru că le sunt impuse, ci pentru că se simt ascultați.
Adevărata provocare, spune studiul, nu este să informăm mai mult, ci să informăm mai bine – cu empatie, consecvență și respect față de inteligența publicului.