Cum se reconstruiește credibilitatea informației departe de casă
Puține lucruri definesc mai bine starea actuală a informării în diaspora românească decât criza de încredere. Într-un context media dominat de abundență și contradicții, alegerea sursei nu mai este o chestiune de obiectivitate, ci de identitate. Conform datelor MKOR Research – FakeCheck Diaspora 2025, familia și prietenii sunt principalele surse de încredere pentru românii din străinătate, devansând presa, instituțiile publice și chiar organizațiile internaționale.
Când 14% dintre respondenți afirmă că se bazează în primul rând pe informațiile primite de la apropiați, iar doar 13% menționează site-urile de știri, devine clar că pentru diaspora criteriul fundamental nu mai este profesionalismul jurnalistic, ci proximatatea emoțională.
O ecologie a încrederii bazată pe comunitate
Această realitate nu trebuie interpretată simplist. Ea reflectă o reconfigurare profundă a circuitului informațional. În absența unei prezențe mediatice oficiale constante și coerente, diaspora și-a construit propriul ecosistem de informare: o rețea densă de legături interpersonale, grupuri de Facebook, canale de WhatsApp și micro-influenceri locali.
Raportul MKOR arată că românii din diaspora preferă sursele „verificate prin experiență”. De exemplu, informațiile despre administrație, taxe, acte sau drepturi sunt căutate în grupurile locale, unde cineva „a trecut prin asta”. Acolo, veridicitatea nu este dată de documente oficiale, ci de autenticitatea narativă: povestea unei persoane reale.
Pentru diaspora, acest tip de verificare „prin trăire” este un substitut al transparenței instituționale. Încrederea se mută dinspre instituție spre experiență, dinspre fapte spre oameni. Astfel, prietenul devine jurnalist, iar grupul de Facebook – redacție comunitară.
Presa românească, percepută ca distantă și polarizată
Deși majoritatea românilor din diaspora continuă să consulte site-uri de știri, nivelul de satisfacție este scăzut. MKOR Research notează că 37% dintre participanți consideră presa românească „prea partizană”, iar 29% o descriu drept „exagerată sau senzaționalistă”. Doar 11% declară că au încredere mare în publicațiile din România.
Această percepție are cauze multiple. În primul rând, tonul public al presei din țară este adesea conflictual, orientat spre scandal și politizare. În al doilea rând, distanța culturală și temporală face ca multe teme interne să pară irelevante pentru viața cotidiană a diasporei.
Pentru românii stabiliți de mai mult timp în străinătate, presa românească este un spectacol la distanță, nu o sursă practică de orientare. În același timp, presa din țările gazdă este percepută ca „echilibrată, dar rece” – un model de profesionalism, dar fără legătură emoțională. Astfel, între două lumi media, diaspora își caută un echilibru propriu: un spațiu de informare cald, dar credibil.
Încrederea ca mecanism de apărare
Raportul MKOR introduce un concept relevant: încrederea selectivă. Este vorba despre tendința oamenilor de a-și construi „insule” informaționale în care se simt protejați de haosul general. În aceste insule, prietenii și familia devin filtrele ultime de verificare. Dacă un mesaj este transmis sau validat de cineva cunoscut, șansele ca el să fie considerat adevărat cresc semnificativ.
Această formă de încredere afectivă este eficientă în menținerea coeziunii comunitare, dar riscantă în raport cu adevărul obiectiv. Dezinformarea profită exact de aceste circuite scurte de validare, imitând structurile de încredere. Un mesaj care „pare venit de la cineva apropiat” are o putere de convingere mult mai mare decât o știre verificată, dar impersonală.
În plus, pentru mulți români din diaspora, încrederea devine un mecanism de apărare identitară. Într-o lume străină, unde informația circulă într-o altă limbă și cu alte repere, apelul la rețelele românești oferă un sentiment de control. Chiar dacă aceste rețele nu sunt întotdeauna corecte factual, ele oferă stabilitate emoțională – un „acasă informațional”.
Căutarea unei prese „cu voce umană”
În rândul participanților la studiu, MKOR identifică o cerință comună: dorința unei prese românești care să fie „clară, decentă și apropiată”. Termenii nu sunt întâmplători. „Clară” semnifică nevoia de explicații simple, fără jargon politic. „Decentă” exprimă refuzul senzaționalismului. Iar „apropiată” indică dorința de empatie, nu doar de informare.
De altfel, diaspora nu respinge presa – o critică pentru că simte că a pierdut-o. Mulți respondenți afirmă că și-ar dori să existe publicații dedicate românilor din străinătate, care să abordeze teme relevante pentru viața lor, dar și să explice evenimentele din țară într-un limbaj accesibil și echilibrat.
Această dorință nu este doar o chestiune de formă, ci de nevoie de reprezentare. În absența unei voci care să le reflecte experiența, românii din diaspora preferă să construiască propriile canale de comunicare. Așa apar pagini independente, podcasturi, grupuri tematice sau inițiative civice care funcționează ca alternative la presa tradițională.
Concluzie
Studiul MKOR Research – FakeCheck Diaspora 2025 dezvăluie un adevăr esențial: diaspora românească nu a încetat să caute adevărul, dar l-a mutat în altă parte. Într-o lume în care granițele geografice și mediatice se estompează, încrederea nu se mai acordă instituțiilor, ci oamenilor.
Familia, prietenii și comunitatea au devenit noile redacții ale diasporei. În acest spațiu al solidarității și al dorului, adevărul circulă prin vocea celor apropiați – o voce mai caldă, dar uneori mai vulnerabilă. Viitorul informării în diaspora depinde de capacitatea presei de a recâștiga această voce, fără să piardă rigoarea.