O comunitate conectată digital, dar tot mai atentă la calitatea informației
Românii care trăiesc în afara granițelor țării continuă să rămână conectați la realitățile din România într-un mod constant, aproape reflex. Conform datelor din raportul MKOR Research – FakeCheck Diaspora 2025, 62% dintre românii din diaspora se informează zilnic despre ceea ce se întâmplă în țară, iar frecvența medie de informare ajunge la șapte zile pe săptămână. Această cifră confirmă existența unei legături informaționale solide între comunitățile din străinătate și spațiul public românesc, o legătură menținută în ciuda distanței geografice și a integrării progresive în societățile gazdă.
Această conectare zilnică la fluxul de știri din România nu se traduce doar printr-un interes pasiv, ci printr-o implicare activă în înțelegerea evenimentelor politice, sociale și economice. Dincolo de curiozitate, pentru mulți dintre respondenți, informarea reprezintă o modalitate de a menține legătura cu identitatea proprie. Astfel, știrile devin un pod între „acasă” și prezentul trăit în altă țară.
Raportul arată că această relație informațională este puternic influențată de factori precum vârsta, durata șederii în străinătate și nivelul de educație. De exemplu, românii cu vârsta între 35 și 55 de ani sunt cei mai interesați de subiectele economice și politice, în timp ce tinerii între 18 și 34 de ani consumă mai degrabă conținut vizual, dinamic, adaptat mediilor digitale.
În mod semnificativ, frecvența ridicată a informării este însoțită de o diversificare a surselor. MKOR notează că un respondent tipic utilizează în medie 3,5 surse diferite de informare – o combinație între rețele sociale, site-uri de știri, grupuri WhatsApp și discuții în cercurile de prieteni sau familie. Această pluralitate de canale are efecte ambivalente: pe de o parte, sporește expunerea la perspective multiple, dar pe de altă parte, mărește riscul de a întâlni conținut fals sau manipulator.
În funcție de țara de reședință, comportamentele informaționale diferă vizibil. De exemplu, românii din Italia și Spania preferă canalele online în limba română, fiind conectați la publicații și grupuri comunitare, în timp ce cei din Germania sau Marea Britanie sunt mai înclinați să urmărească presa locală și să compare relatările. În ambele cazuri, fenomenul este același: știrile din România continuă să reprezinte o ancoră identitară, un reper simbolic care oferă sens apartenenței.
Rețelele sociale, principalul spațiu de contact informațional
Pentru diaspora românească, rețelele sociale au devenit mediul dominant de contact cu realitatea din țară. Conform raportului MKOR 2025, Facebook este folosit de 60% dintre românii din diaspora ca sursă principală de informare, în timp ce TikTok este preferat de aproape jumătate dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani. Pe locurile următoare se află Instagram (38%), site-urile de știri (52% în rândul celor cu studii superioare) și televiziunea (39%, mai ales în rândul celor peste 50 de ani).
Această combinație de platforme reflectă o adaptare rapidă la mediul digital, dar și o anumită dependență de fluxurile rapide și fragmentate de informație. Pentru mulți români din străinătate, Facebook nu este doar o rețea socială, ci o veritabilă „piață publică” în care circulă știri, opinii și comentarii. În același timp, TikTok și WhatsApp creează micro-comunități informaționale, în care mesajele se transmit cu o viteză greu de controlat.
Ceea ce surprinde raportul MKOR este ambivalența cu care este perceput acest spațiu digital: 19% dintre participanți spun că „nu au încredere” în informațiile distribuite pe rețelele sociale, deși le folosesc zilnic. Această disonanță arată că utilizarea platformelor nu este neapărat un semn de încredere, ci mai degrabă de comoditate și rutină informațională. Mulți respondenți recunosc că știrile îi „găsesc” pe ei, nu invers — algoritmii decid ce conținut ajunge în fața lor.
În acest context, se conturează un paradox interesant: diaspora este simultan hiperconectată și selectiv sceptică. Oamenii consumă zilnic informație, dar o privesc cu un grad de neîncredere tot mai mare. Tocmai de aceea, studiul evidențiază o nevoie clară de educație media adaptată realității digitale, mai ales în mediile unde social media este principala fereastră spre România.
Încrederea în surse și mecanismele de verificare
Una dintre cele mai importante concluzii ale raportului MKOR Research 2025 este legată de modul în care diaspora evaluează credibilitatea surselor de informare. Într-un mediu saturat de conținut digital, încrederea devine o monedă rară. Datele arată că 14% dintre românii din diaspora au cea mai mare încredere în familie și prieteni, în timp ce 13% preferă site-urile de știri și 10% televiziunea ca surse primare.
Această ierarhie este semnificativă: în absența unei prezențe media oficiale constante și coerente, rețelele personale devin principalele filtre informaționale. Informația circulă prin intermediul grupurilor de Facebook, al discuțiilor din WhatsApp sau al canalelor informale de comunicare. În aceste micro-comunități, încrederea interpersonală compensează lipsa de autoritate a sursei.
Raportul MKOR notează, însă, o diferență interesantă între generații. Persoanele mai în vârstă (peste 55 de ani) tind să se bazeze mai mult pe televiziune, văzută ca un canal stabil și predictibil, în timp ce tinerii din diaspora manifestă o formă de scepticism activ. Ei verifică informațiile prin căutări rapide, prin compararea surselor și prin reacțiile altor utilizatori.
Totuși, nivelul de verificare real rămâne scăzut. Doar 56% dintre respondenți declară că verifică informațiile înainte de a le distribui, iar dintre aceștia, mai puțin de jumătate consultă surse multiple. În mod frecvent, verificarea înseamnă simpla confirmare a unei postări similare pe alt canal social. Astfel, verificarea se transformă într-un proces circular, care consolidează ecourile informaționale existente, fără a conduce neapărat la discernământ critic.
Nivelul de educație joacă un rol decisiv. Persoanele cu studii superioare tind să manifeste o atitudine mai rațională și metodică în fața informațiilor, în timp ce respondenții cu studii medii se bazează pe intuiție, experiență și recomandări. Din această perspectivă, diaspora reflectă în miniatură structura generală a publicului românesc: un amestec între scepticism instinctiv și lipsă de instrumente reale de verificare.
Încrederea scăzută în sursele instituționale este amplificată de percepția că presa românească este partizană sau exagerată, un fenomen semnalat de 37% dintre participanți. Mulți dintre cei intervievați afirmă că recurg la presa locală din țara gazdă pentru a verifica o știre despre România, iar comparația dintre ton și conținut le confirmă suspiciunea față de modul de relatare autohton.
Această disonanță informațională contribuie la apariția unui comportament particular: diaspora românească a dezvoltat o formă de scepticism constructiv, bazată pe filtrare activă, dar și o vulnerabilitate constantă la mesajele care rezonează emoțional. Informațiile care confirmă așteptări, frustrări sau convingeri personale tind să circule mai ușor și să fie crezute mai repede, indiferent de sursă.
Distanța, memoria și nevoia de apartenență
Pentru o parte importantă dintre românii care trăiesc în străinătate, informarea despre România nu este un act utilitar, ci unul identitar. Raportul MKOR arată că interesul pentru știrile din România are un scor mediu de 5,8 din 7, chiar și în rândul celor care locuiesc de peste 12 ani în afara țării.
Această constanță indică faptul că informarea este un mecanism prin care diaspora menține o legătură simbolică cu „acasă”. Mulți respondenți declară că se informează „pentru a rămâne conectați cu realitatea din țară” sau „pentru a nu se simți deconectați complet”. Astfel, procesul de informare devine un ritual al apartenenței.
Cu toate acestea, distanța are un efect subtil asupra modului de interpretare a informațiilor. Timpul petrecut în alte societăți, contactul cu presa locală și nivelul diferit de transparență media duc la o reevaluare critică a modului în care este înțeleasă România. Diaspora devine un public exigent, mai atent la calitatea informației, dar și mai expus la comparații care pot amplifica percepțiile negative.
Concluzie
Raportul MKOR 2025 oferă o imagine complexă a unui public care trăiește între două lumi informaționale. Românii din diaspora nu sunt un public pasiv: se informează zilnic, compară surse și încearcă să înțeleagă. Dar această conectare permanentă vine cu un cost – suprasaturația informațională și vulnerabilitatea la mesajele emoționale.
Informarea zilnică despre România este, în fond, o formă de dor. Este expresia unei legături care nu se stinge, ci se transformă. Diaspora nu caută doar știri, ci caută sens și apartenență. În acest spațiu al memoriei și identității, adevărul devine un exercițiu constant de echilibru între emoție și rațiune.